Plec!

Trebuie să vă anunţ că de luni la ora 4 voi pleca la mare, apoi direct la Sibiu şi prin urmare nu am idee când voi reveni cu un post pe blog.Ne revedem in 2-3 saptamani!:) Vacanţă plăcută!>:D<

 

Alexandra

~Poveste~

Alexandra e o persoană care se îngrijea de toate, cel puţin  era…până când să o întâlnească pe Miruna.Au devenit prietene foarte bune, îşi spuneau secretele, se prefăceau foarte bine ca să le ascundă şi aşa mai departe.Nu ieşeau foarte des pentru că obişnuiau amândouă să citească până noaptea târziu.
Miruna reprezenta ambiţia în relaţia lor de prietenie, Alexandra era lectorul şi sfătuitorul…care spunea de cele mai multe ori “nu”.

Într-o zi, Alexandra a dispărut de acasă fără să-i spună nimic Mirunei.Nici măcar nu a dat de bănuit că ceva nu ar merge bine.Şi-a închis telefonul, nu a mai intrat pe mess…nici măcar nu mai scria pe blog.În plus, a şters şi arhiva din calculator…unde doar Miruna avea acces în caz de urgenţă.

Nu s-a aflat nimic de Alexandra 5 ani de zile.Părinţii ei abia dacă îşi mai aminteau chipul fetei înainte de dispariţie.Renunţaseră demult la căutări…cu toate că nu-şi pierduseră speranţa ca ea să fie în viaţă.

Miruna înnebunise complet, lua antidepresive fără prescripţie…cum o ducea capul.Citea şi mai mult ca atunci când o cunoscuse pe Alexandra.Se închisese în ea şi singura persoană cu care mai ieşea era prietenul ei, cel care a încercat să o cucerească mult timp…înţelegând grija Mirunei pentru prietena ei şi ajutând-o atunci când a încercat să se sinucidă.

Se împlineau 10 ani pe 28 martie.10 ani de când Miruna se întreba zilnic unde poate fi Alexandra, de ce poliţia nu-şi făcea treaba…de ce nu i-a spus nimic.De asemenea, se împlineau 3 ani de când avea o relaţie mai mult sau mai puţin reuşită.

Astfel venise timpul să plece la facultate în străinătate.Primise bursa după mult studiu in singurătate si amărăciune.Spre bucuria ei, George o însoţea.

S-au căsătorit, şi-au făcut o casă modestă…după un an şi un copil frumos, pe care l-au botezat Mihnea Alexandru.

Trecuse mult timp de când nu mai vizitaseră România şi hotărâseră să-şi viziteze familiile.Miruna încă nu uitase chipul prietenei sale şi pentru asta căută să-i vadă pe părinţii prietenei sale.

Când a bătut la uşa casei a răspuns o tânără care nu i-a zis decât:

-Îmi pare rău.

 

D’ale mele || Câteva melodii

Uneori nu vi se pare că dimineaţa e prea lungă?!Că nu ai ce face o zi întreagă…şi ca şi când nu era îndeajuns  acest lucru, îţi vine în minte întruna …  ca un păcat ‘ extrem de rău’.

Ei bine, eu de ceva vreme mă tot gândesc cu ce greşesc în activităţile zilnice pentru că niciodată nu mă mulţumesc cu atât cât am.Aş vrea să plec mereu, să vină mai repede  zilele în care trebuie să plec.

Încă nu-mi permit să mă condiser un om nebun, obsedat de plecări; dar nu mă suport atunci când îmi văd tot corpul stând întins pe jos, pe pat…oriunde…privindu-l nemişcat.

Deci Ioana nu are preocupări astăzi.De fapt, dacă sunteţi interesaţi de ceea ce mă captivează momentan…va spun: vizione/ascult melodii din filmele pe care le-am vazut şi e al naibii de relaxant

The pianist

Troy

White Oleander

Requiem for a dream

Cast away

Dacă mai ştiţi melodii din filme…mă refer la melodii într-adevăr frumoase, să-mi spuneţi

 

Dragi mame…isterice

*Înainte de a începe acest articol, ţin să menţionez că pot deveni nervoasă datorită faptului că jumătate din prietenii mei se află la mare.

Ieri seara, pe când m-am hotărât să ies,  vremea era bună.Nu-i bai, că nu de vreme vreau să vorbesc, ci de faptul că multă lume era pe străzi din cauza asta….plus mămicile si copilaşii.Pardon, mămicile şi odraslele.
M-am dus împreună cu ‘ invitata’  mea (prima din ele) pe iarbă,  în parc.Nici nu ne-am aşezat bine, că auzim o mămică ţipând isteric, deja înnebunită:

-Andreiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii  nu te du în stradă că vine maşina, Andreiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Şi a început să alerge după el, iar copilul râdea ca şi când ar fi zis : “Hai mă, nu vezi că nu sar în faţă maşinii?!”
Iar asta nu e tot, imaginaţi-vă  alte două mămici, strigând după acelaşi copil, alergând şi ele la fel de panicate, încă puţin până să se ia de păr.

Probabil şcena asta a fost interpretată în multe feluri de ceilalţi norocoşi spectatori însă mie mi-au venit pe loc năzbâtiile surorii mele: de fiecare dată când îi zic să nu alerge spre stradă, mai tare se grăbeşte să-mi iasă din cuvinte.Aşa că îi spun dinainte să ştiu ce are ea de gând, că dacă va alerga e posibil să se rănească.Şi bietul copil nu se mai aruncă cu gâtul înainte.

Legătura dintre Daria (sora mea) şi sărăcuţul ‘Andrei’  este următoarea: Daria este la fel de zăpăcită şi nu-i place să asculte iar Andrei părea la fel, doar că mama lui…împreuna cu prietenele mamei lui, nu faceau decât să -l ademenească şi mai mult spre stradă.Mai ales că părea un joc de-a prinselea.

Acum, m-ar putea întreba oricine: ‘Păi şi ce avea să facă mama lui Andrei când l-a văzut fugind spre stradă,  spre maşini?”

-Cea mai bună metoda este aceea a atragerii atentiei, a vorbitului calm…şi nu panicat, care să inspire încredere.Iar în acel caz, l-aş fi strigat pe copil ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat ca să nu-i dau de înţeles că e ceva rău, iar după i-aş fi explicat situaţia.

*Spre fericirea voastră,  nu am avut nicio ciudă că tătă’ lumea îi în Vamă.

Aşa că…dragi mămici…cu calm şi încredere!

 

Festivalul de artă medivală la Târgu Neamţ

Mnah, aşa se explică absenţa mea îndelungată de pe blog.Dar credeţi-mă că nu regret absolut deloc.

Am plecat din Focşani vineri la orele 16:20, într-o aglomeraţie incredibilă în microbuz.Abia în Roman s-au eliberat locurile spre fericirea mea şi am început să boieresc pe scaune.
În Târgu Neamţ vremea era mai bună decât în Focşani unde se anunţa o ploaie care avea toate  motivele să mă prindă, deci am fost foarte încântată să ies la o plimbare de cum am ajuns.
Prin urmare, am bătut jumatate de oraş ca să merg la stadion şi să stau mai puţin de 10 minute pentru că pe drum îmi pierise cheful de stat.Cu toate astea, m-am simţim bine mergând pe jos şi privind locurile acelea, care odată reprezentau totul pentru mine.
Următoarea zi am fost direct la cetate, cu invitaţia de onoare, pe care a trebuit să-i dau un shot cu web-ul:

Spre norocul meu, am găsit o altă invitaţie pe jos pe care am dat-o şi am recăpătat-o, deoarece deja începea să-mi pară rău că am lăsat-o la altcineva.
But anyway, am avut parte de un şoc micuţ când am revăzut cetatea reamenajată, fiindcă ştiam prea bine cum arăta acum ceva ani.
Vă las şi pe voi să vedeţi câteva poze, nu foarte bune, dar măcar se observă cetatea:

Aci’: Ordinul Cavalerilor Lup-Tre’ să zic că m-am holbat efectiv la oamenii ăştia.Probabil au şi observat privirile mele insistente (mă ajuta si faptul că am fost mereu în primele rânduri), dar nu au zis nimic sau nu au chicotit, cred eu.În fine, cert e că atunci când îmi vine să mă uit, mă uit ) Şi nu mereu am un motiv, dar încerc să-mi demonstrez că dacă insişti cu privirea asupra unui om, iar el te observă, jocul de priviri continuă.Şi asta chiar dacă nu există niciun sentiment (pentru că dacă există, normal că ceva se întâmplă).
So, am reuşit să-mi dau seama de gesturile repetate ale cavalerilor curajoşi, să încerc să-mi imaginez cum m-aş lupta şi eu cu toate minunăţiile alea.

Pe lângă asta, în spatele meu erau nişte drăguţe care ziceau cam aşa:

“-Vai fato, nu-mi plac deloc ăştia pletosi…
-Da’ cui îi plac fată…!”

Mutăndu-mă de lângă ‘donşoarele’ care au jignit pletoşii, am facut nişte “pozici”:

Ei bine, cam aşa au fost zilele mele în Târgu Neamţ.Urmeaza să mă duc din nou prin august şi cu siguranţă voi sta mai mult timp.Ah şi ca să nu uit: voi fi prezentă la fiecare festival de artă medievală din acest oraş.
Acum, încerc să caut oameni cu care să merg şi la festivalul din Sighişoara.I MUST BE THERE!

Am ajuns în Focşani ieri, la orele 18, după un drum fain cu trenul.Iar când am ajuns…oraşul era plin de parfumul extraordinar de mici împuţiţi.Deci, aştept să plec din nou din oraş, pentru că voi înnebuni dacă nu dispar mai repede.O zi bună!:)

 

Aleatoriu

Deşi foarte mulţi îmi găsesc blog-ul căutând “caut barbat gay” sau “gay caut prieten”, eu una mă simt foarte dezamăgită.
Acum ceva timp am avut un articol unde căutam barbat gay care să mă iubească frăţeşte dar observ acum că niciunu din acei tipi gay care mi-au vizitat profilul, nu s-au îndurat să-mi ofere puţină dragoste.Acest lucru mă dezamăgeşte complet şi încep să cred că toţi sunt pe interes.

Azi  am fost în picioare de la ora 5:50 şi m-am pus pe L.A Ink ca să mă simt şi mai obosită pe parcursul zilei.Se pare că mi-a ieşit de minune, pentru că acum simt că mi se închid ochii, mă mănancă undeva pe spate şi nu ajung, aş bea o cola şi aş viziona un film.Dar nu-mi permit nimic din toate astea deocamdată.

Pentru că am vorbit numai de filme, am uitat să mai zic şi ce cărţi am mai citit.Am inceput colecţia de la Jurnalul Naţional de unde am citit aşa:
Marin Preda-Cel mai iubit dintre pământeni

Liviu Rebreanu-Adam şi Eva

Camil Petrescu-Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi

Separat am citit Un om norocos, de Paler.Momentan am trecut şi eu la Murakami în limba română pentru că prima carte de el a fost în engleză.Stau cu volumul pe birou, şi din cauza somnului nu pot să mă hotărăsc în legătură cu ce voi face azi.But anyway, mi-am amintit altceva:

http://centruldelimbistraine.blogspot.com/2009/07/prietenii-muzeului.html

Biblioteca de limbi străine Focşani organizează vizite la muzeele din judeţ, participanţii cheltuind nişte bănuţi doar pentru mijlocul de transport cu care vor călători.Pentru a fi şi tu în acest proiect trebuie să te înscrii la centru(faţă în faţă cu parcul Bălcescu de la gară) şi să fii prezent la bibliotecă în zilele menţionate mai sus, şi la ora corespunzătoare.Dacă aveţi nevoie de detalii, întrebaţi!:)

Deci acum mă duc să ma culc cu patul.Am ochii roşii…iar dacă nu arăt bine azi  o să fiu şi la faţă rosie.Aşa că…ni videm la articolul următor, ceva mai încolo(după somnul meu de frumuseţe).

 

Vai Ioana, dar ce ai scăzut in ZELIST!

Şi nu mai pot eu de Zălist.
De ceva vreme, câţiva foşti cititori ai blog-ului îl revizitează şi îmi scriu cu Caps Look pe messinger : ” Vai Ioana, ce ai scăzut in ZELIST!”
Aşa, şi care e treaba?!Nu toată lumea stă la PC 23 1/2 din 24 pentru a scrie articole frumoase despre personalităţi sau alte subiecte “trendi”. Prin urmare, scriu cât îmi permite timpul si creierul.Nu am de gând să abordez orice subiect banal,abordat de toată blogosfera doar ca să am mulţi vizitatori.Prin urmare, acei care citesc bloguri numai pe locul 3, 4 in Zelist, n-au decât.N-am să mor eu că pe voi vă doare sufletul de blog-ul meu.

O nouă campanie, susţinem snobismul!

 

Alte filme văzute

Deci au mai trecut câteva zile şi eu m-am uitat la:

A beautiful mind -e un film bun, poate alocuri plictisitor dar merită văzut.
The pianist- dureaza cam mult şi ai impresia că protagonistul trebuie să moară în orice clipă, cu toate astea are un sfârşit surprinzător(cât am stat să-mi amintesc acest cuvânt!)
The butterfly effect 2-nu mi-a plăcut, mult prea simplu faţă de ceea ce speram să văd.
Love in the time of cholera- se asociaza perfect cu stilul lui Marquez, ai aceeasi stare pe care o trăieşti când citeşti orice carte de el.Cât despre film, e de-a dreptul plictisitor, povestit cu o nuanţă de eleganţă,  şi pot spune că a fost şi amuzant.
My best friend’s girl-amuzant si perspicace, cu toate că nu merită un final atât de simplu după ce mă ţine  în suspans jumătate din film.
Lolita (1996)-am citit cartea anul trecut şi nu m- a dezgustat deloc, spre deosebire de acei oameni şocaţi, care au fost mai ales marcaţi de experienţa tinerei fetiţe.Dominique Swain joacă perfect, la fel şi Jeremy Irons.În schimb, filmul este lungit prea mult şi îţi dă senzaţia că între ei nu se întâmplă nimic.

Urmează să văd şi din filmele propuse de voi.Aştept să-mi spuneţi cum cum vi s-au părut filmele de mai sus, dacă le-aţi văzut.O seară buna!:)

 

Ce mă-sa?!

-ACEASTA ESTE O POVESTE PERSONALĂ-

Se pare că zilele cu soare au dispărut.Sunt doar cele cu prea mult soare.
Zile care ştiu că te obosesc şi mai tare te dogoresc.
Vreme care te înşală fără milă:îţi spune că va fi bine, dar te prinde ploaia.
Iar eu mă uit senin la lume.
Ei se uită încruntaţi, pentru că am săvârşit o crimă observându-le mersul grăbit.
Mă jigneşte atitudinea de om genial.Mi-ar plăcea să fiu mai prost decât îmi permite             natura.
Să mă trezesc într-un vis de hippiot, pe o plajă curată, fără alcoolici şi fum de ţigară.
Să cânte cu mine doar marea care-i plăcea lui Paler.
Să simt si eu cum valurile se izbesc de stânci şi să-mi dau seama că e furioasă marea.
Să  nu mai am zile proaste ca astea.
Aş vrea să fiu in stare să mai scriu ceva, chiar dacă nu-mi vine să vă spun nimic.
Cred că dacă aş avea banii necesari supravieţuirii, acum aş pleca în lume.
Dar nici măcar spre unde voi porni n-am idee.
Acum aş vrea să nu mă întrebe nimeni de ce am starea asta “tipică vârstei”, pentru că nu e tipică vârstei, ci numai tipică minţii voastre de nedezvoltaţi mintal.Nu există “tipic vârstei”.-Pe Bacovia de ce nu l-a întrebat nimeni dacă era “fucked up”?!Pentru că avea 75 de ani când a murit sau pentru că reprezenta fenomenul de simbolism?!Nu există tipic vârstei decât la cei care nu au ce face cu viaţa lor.
Îmi permit să nu mă calmez, am chef de ceartă.

Ce mă-sa?!

 

Lucruri noi, de om ocupat

Deci îmi este atât de SILĂ, încât nu-mi vine să mă ridic de pe scaun.Probabil am făcut deja un efort prea mare ridicându-mă din pat şi alegând să dau o raită prin oraş.Am intrat într-o librărie şi am vazut două “discuri” cu poezii de Cărtărescu:normal, eu nu aveam bani la mine şi am ieşit dezamăgită.
Unul din următoarele lucruri de om ocupat va fi scoaterea aparatului meu dentar.Mai este foarte puţin până pe 2 iulie când o să pot plânge după el, pentru că m-am obişnuit să nu pot râde cu gura până la urechi, pentru că nimeni nu o să-şi mai aminteasca ’să bage ochii’  în gura mea când vorbesc.
Nu voi mai avea poze cretine, cu botul meu proeminent, determinat de inoxul vizibil, nu va mai trebui să mă spăl cu periuţe speciale şi să stau jumătate de oră ca să ma curăţ în întregime.Deci va fi o despărţire dureroasă, care mă va face să scap de un plus la aspectul meu deteriorat.
O altă treabă smecheră este plecarea mea la Târgu Neamţ, să mă uit la Băse care vine la Cetate.-E vorba de zilele cetăţii Târgu Neamţ , unde nu am mai fost de anul trecut.În fine, îmi este atât de dor de străzile alea prăfuite de timp, şi de oamenii ăia care se uită la tine pentru că nu te cunosc, de parcul lui Creangă, de casa memorială a Veronicăi Micle….de cetate, de pădurile prin care mă duceam cu cea mai mare plăcere…şi de multe altele.
În continuare vă arăt o poză cu fericirea din mine pe la vreo 4 anişori, alergând prin pădurile oraşului pe care l-am menţionat mai sus:

Nu e prea clară că am făcut-o cu web-ul:D

După Târgu Neamţ  am înţeles că voi ajunge la Iaşi şi dacă aşa va fi, prima destinaţie o reprezintă anticariatele.O să fie cu siguranţă o experienţa cu ghiozdan în spate…
Urmează şi marea, unde sper să prind nişte muzică folk deoarece anul trecut am reuşit să văd Phoenix iar anul acesta vreau să mă simt din nou bine.Ah, am uitat si de White Horse-face parte din programul meu de vizite.
Şi prin urmare am ajuns la artmania, mai ales la Sibiu.Nu ştiu daca v-am spus că voi sta 6 zile acolo ca să am timp să cunosc tot ce e de cunoscut.
Luna august va fi liberă din toate punctele de vedere.Poate organizăm vreun FREE HUGS….la care să se prezinte lumea.
Nah, acum aţi înţeles că eu chiar sunt un om ocupat?!Păi câţi mai călătoresc ca mine?!:D

 

Legendarul Michael Jackson a murit

29 august 1958-25 iunie 2009

Sincer, nici nu mă gândeam azi dimineaţă la ce să scriu, întâmplător hotărâsem să vă reamintesc de faimosul Michael Joseph Jackson dar am dat peste moartea lui, în loc de vreun articol mai fericit.
Personal îmi vine să plâng pentru că nu am să uit niciodată cum stateam in faţa televizorului când cânta legenda muzicii pop, şi o mai chemam şi pe bunica să-mi împart fericirea cu ea.

EVZ.ro scrie:

Jackson a suferit un atac cardiac la reşedinţa sa din cartierul Holmby Hills din Los Angeles. Ştirea a traversat extrem de repede internetul. Publicaţiile Daily Mail şi Los Angeles Times deschid deja ediţiile electronice cu această informaţie. Potrivit LA Times, medicii au pronunţat decesul după ce Jackson a fost transportat la centrul medical Ronald Reagan UCLA în comă, după un atac de cord. Aceeaşi sursă relatează că paramedicii au fost chemaţi la reşedinţa lui Michael Jackson la ora locală 12:26. În momentul în care au ajuns la faţa locului, cântăreţul nu mai respira.

Nici nu ştiu cum să mă mai exprim, ce să mai zic despre el….aşa că tot ce-mi vine în minte acum:

S-a născut la 29 august 1958 în Gary, Indiana, fiind al 7-lea membru al familiei Jackson.Se cunosc abuzurile tatălui său asupra fizicului si psihicului lui Michael, ceea ce nu avea să uite niciodată, ba chiar am înţeles că din cauza tatălui său şi-a schimbat înfăţişarea atât de radical.
Talentul legendei de muzica pop s-a remarcat încă de când acesta avea 5 ani, urmând ca apoi să cânte într-o trupă numita The Falcons.La 7 ani intră în trupa The Jakson 5,  alături de fraţii săi, cunoscând un succes măreţ.

Personal, Michael Jackson este cunoscut in special pentru albumele: „Off the Wall” (1979), „Thriller” (1982), „Bad” (1987), „Dangerous” (1991 ) şi „HIStory” (1995), pentru clipurile sale inconfundabile şî mai ales pentru talentul lui de a dansa ca nimeni altul.

Nu cred ca mai am chef de scris, ramane doar să-i spun că o să ne lipsească…cel puţin celor care au ignorant toate acuzaţiile aduse lui pe timpul vietii.

 

10 filme

Este destul de devreme pentru o zi de vacanţă dar eu pierd vremea încercând să mă hotărăsc cu ce să mă îndeletnicesc astăzi, când cerul e întunecat într-o parte şi cu soare într-o parte…şi plouă.După ziua de ieri, când am petrecut cititind, mă gândesc că nu ar fi o idee rea să fac asta şi în această zi.

Am mai văzut câteva filme, de care ştiu că nu v-am mai spus cum au fost aşă că încep acum:

Into the wild- grozav film, din partea mea nota 10.

The secret life of bees- filmul nu este la fel de interesant, cartea este mai bună
P.S I love you-plictisitor de tot la început, devine interesant pe la sfârşit
The notebook-emoţionant, emoţionant, dar îi lispeşte logica la un moment dat
Pride & Prejudice -merită văzut, chiar şi de ăia care se cred foarte “jmecheri”
Sense and Sensibility-seamană cu toate filmele(şi cărţile) scrise de Jane Austen dar e frumos
Emma-altă creaţie după Jane Austen, diferit de celelalte

Am revăzut :Road to perdition, White Oleander si Half Light.
Acum vin eu cu rugămintea  să-mi mai spuneţi câteva filme bune sau impresiile voastre despre cele pe care le-am înşirat mai sus:D

 

Să mai şi spunem “nu!”

Ca să intru direct în subiect,  vreau să spun  că acum este  imposibil să mai poţi spune nu, fară ţi se adreseze o figură strâmbă sau nişte comentarii stupide.

Dacă ţi se cere un lucru propriu, gen: “mi-l dai mie?” este urât din partea ta să spui nu.Şi aici, eu îmi permit să adaog şi situaţiile când e vorba de mâncare.Înţeleg că este vorba de poftă, dar dacă nu ţi se oferă, nu cere!
Caz propriu sau nu, detest oamenii care bagă mâna în punga ta şi nici nu îţi spun mulţumesc ca  şi când ar fi perfect normal să facă ceea ce fac.
Sunt cazuri la magazin când vin nu ştiu ce “băbuţe drăguţe”  şi te roagă sub un pretext banal, să le laşi locul pentru că tu eşti tânăr  şi îţi permiţi.Ok, şi care ar fi problema dacă eu aş spune nu?!Şi asta fară să încalc nicio regulă a celor 7 ani de acasa ci doar să refuz frumos pentru că eu nu am stat la coadă gândindu-mă că vine x şi trebuie să-i cedez locul.
Aşa se întâmplă în orice instituţie.Tu le eşti supus şi nu ai voie şă refuzi chiar şi atunci când efectiv nu poţi accepta.Şi ce impresie faci dacă nu eşti “gentilom”!.Ajungi să auzi despre tine până şi în Jurnalul Naţional, cu puţin succes să ai şi o pagină specială: Cum sunt românii necivilizaţi.
Am ajuns să scriu despre “puterea” de a spune nu datorită nedreptăţilor ce se înfaptuiesc atunci când te simţi obligat să faci ceva numai ca să dai dovadă de bun simţ.Însă…nu am uitat oare, cum să refuzăm cu bun simţ?!Să spunem nu când nu vrem să facem ceva sau nu ne convine, să ne revoltăm fără să părem nebuni si din era preistorică…
Well, eu mi-am reamenajat pachetul de cuvinte pe care pot să -l folosesc oricand îmi vine mie, bineînţeles cu respectul cuvenit faţă de cel din faţa mea dar nu înainte să mă gândesc cine sunt şi ce aş vrea sa fac.

Aştept şi alte cazuri pe care le-aţi întâlnit!:)

 

Azi plouă, deci ce facem?!

M-am trezit as-noapte de la tunete şî de la sunetul unor maşinării care păreau că sudează.Cert este că am stat câtva timp să-mi imaginez de ce ar vrea cineva să sudeze în mijlocul nopţii şi de ce pe ploaie?!Dar mă rog, imaginaţia mea bogată mă ducea cu gândul la o şcenă din filmul War of the worlds şi mă aşteptam ca în orice moment să ma atace cine stie ce chestie.Dar asta nu conteaza, am adormit imediat şi am visat că mergeam cu trenul spre nu ştiu unde însă mă simţeam foarte bine, chiar fericită că nu aveam destinaţie.Acest vis nu mi s-a părut deloc dubios, exceptându-le pe celelalte care sunt demne de milă.
Uneori chiar mă simt bine când plec de nebună şi nici măcar nu am idee unde mă duc.E vorba de libertatea aceea pe care nu o impune legea şi nici propria conştiinţă ci gândul nostru, puterea de a decide pe moment.
Între timp, am găsit pe net filmul după cartea citită de mine acum ceva timp, şi anume :  The secret life of bees şi tocmai mă rog de torrent să mearga mai repede dar în acest hal e clar că îl voi vedea după ce se opreşte ploaia.
Interesantă zi, nu? Să văd, poate îmi luminează ziua vreun ghiveci în cap, să nu mă mai simt atât de plictisită.

 

Sunt un om prietenos şi nu dă bine

În zilele noastre nu mai e la carte să fii prietenos.Mai nou se cere ţinută indiferentă, cât mai sobră si omniscientă.
Dacă eşti pe stradă este obligatoriu să-i priveşti pe toţi de sus, să te faci că nu-ţi pasă sau să faci un gest de dezgust ca şi când ai vedea un wc plin de ‘îngrăsământ natural’.
Dacă eşti într-un grup de persoane, trebuie să te izolezi ca să vadă toţi cât de plictisit eşti tu, geniule, de discuţiile ordinare dintre nişte oameni banali.
Dacă eşti la şcoală, in spatele curţii, este obligatoriu să dai lecţii de fumat sau să stai mai departe de începatori.
Dacă eşti vânzator într-un magazin, trebuie să te comporţi cu un client ca şi când i-ai face tu un bine că îi dai painea de pe al 2-lea raft.
Dacă eşti şofer de microbuz, autobuz, taxi este neaparata nevoie sa te revolţi dacă nu ai primit banii ficşi.
Dacă eşti chelner/iţă nu se poate să nu îi răspunzi în silă celui care îţi face vânzare.
Dacă esti ‘rocăr’ trebuie să-ţi cauţi caţiva “wanna be/poseri/pokemoni” de care să te iei  şi să-ţi arăţi măreţia.
Dacă eşti skater NU trebuie să bagi lumea în seama decât când ai chef.
Dacă eşti un om cult nu trebuie să saluţi pe cine cunoşti, ca deh, tu saluţi numai oamenii inteligenţi.
Dacă ocupi o funcţie înaltă într-o instituţie nu ai voie să asculţi şi de alţii pentru că nu se cuvine.

Aşadar, m-am hotărât să nu vă mai bag in seamă pentru că eu sunt mai bună decat toţi.Na!:))

 

Eu mă las de last.fm două ore

Băi, se face că de 2 ani, de când ascult last.fm cu o plăcere maximă sau mai bine zis, de când ascultam radio (pentru că acum nu-mi permit să devin un SUBSCRIBER sexy), am ajuns să-mi verific pagina -> DeMancat din 5 in 5 minute.Niciodată nu mi s-a părut că am exagerat cu astfel de spaţii dar acum a început să mă enerveze cumplit dacă face sau nu scrobling(ce fel sună), să verific dacă mi-a lăsat x un comentariu, să vad la ce event se duce Ghiţă, Gicu şi nea’ Ion.Aşa că drept răzbunare pe bietul site,  am hotărât în parteneriat cu mine, să intru doar o singură dată pe zi şi nu nouă sute de ori.Sper doar să ma ţin de cuvânt că în ultima vreme mă mint cam mult şi mă dezamăgesc cam mult.
De multe ori mă întreb, şi asta mă prinde mereu cănd sunt într-un grup mare de oameni, dacă am sau nu o problemă MAJORĂ în legătură cu marea concurenţă dintre mine şi eu.Asta pentru că mă trezesc brusc dintr-o stare de levitaţie şi exclamatia: ‘Bă Ioana, ce naiba faci, fii prezentă!”, mă înţeapă din toate direcţiile.Şi cum cu siguranţă nimeni nu a înţeles (voi ştiţi ce greu e să scrii cu diacritice?şi ştiţî ca aş vrea sa merg marţi la piscina, pentru că e gratis?) ce am vrut eu să spun până acum, revin ca să dezvolt.
Tuturor ni se întâmplă la un moment dat, să ne dezamăgim şi înainte de orice decizie să stăm mai mult pe gânduri.Ei bine, de când eu mi-am dat seama că mă doare mai tare când observ singură cât de proastă sunt uneori  şi mai puţin când îmi spun alţii, mă şi doare mai tare să suport faptul că nu sunt în stare de multe lucruri de care aş vrea să fiu capabilă.
Aşa a început şi problema mea cu last.fm.Intru dimineaţa, intru la prânz, intru seara, intru noaptea…chiar mi s-a acrit de tot de mica mea dependenţă de a tasta www.last.fm în loc de orice altceva.Dar asta nu a fost tot, imediat după ce am realizat cât de fraieră pot fi, mi-am spus clar că e gata:ori şterg contul…ori mă las de verificat atât de des.Însă normal că nu s-a putut şi tocmai de asta mă grăbesc să mă ţin de cuvânt de această.

Tocmai mi-am amintit de recitalul băieţilor de la Luna Amară de la Top T şi m-am trezit că o să-i vad şi la Sibiu, tot în cadrul promovării albumului Don’t let your dreams fall asleep-care mie îmi place deşi alţii se plâng că nu mai e ce a fost etc.Băi fraţilor, nu a murit Luna Amară, au timp să scoata şi 5 albume death, let’s be serious!

Cam asta a fost pe azi.Dacă îmi mai vine vreo idee care va revoluţiona lumea, o şa am grija să o postez pe blog ca  să fiu plagiată.O zi bună!

 

Grija altora pentru “copiii” mei

Mergeam acum câteva zile pe stradă cu sora mea, proaspăt întoarse de la bibliotecă, îndreptându-ne spre casă.Am traversat strada spre Unique pe lângă un taxi oprit deja la trecerea de pietoni, care era destul de aproape de noi,  insa era pe loc.Abia trecusem de el, când îl aud ţipând cu neruşinare la mine:

“-Frumos vă creşteţi copilul, doamnă!Aşa trebuie să înveţe să treacă strada!

-Vai, dar vă mulţumesc pentru grija dumneavoastră!” i-am replicat destul de nervoasă pentru comentariul lui fără niciun drept.

Cel mai mult mă stresează persoanele astea care se trezesc să-ţi dea sfaturi ca şi când tu nu ai şti pe ce lume trăieşti, şi care pe lângă asta, o mai fac şi cu gura mare, ca să se întoarcă toată lumea de pe stradă la tine şi să-ţi arunce o privire jalnică, precum “vai de capu’ tău, cine te-a pus să faci copii”.

Din gama evenimentelor din viaţa Ioanei se poate adăoga faptul că azi îmi iau biletul la artmania, deşi sunt încă dezamăgită că după toate eforturile depuse nu s-au îndurat să-mi aducă Draconian.Aşadar, înainte să continui acest post, am dat o mică tură pe site-ul oficial şi cu siguranţă voi merge numai în prima zi şi la Luna Amară.
În caz de vreţi să ştiţi unde va sta bloggeriţa de mine, eu vă pot spune cu mare drag că nu ştiu şi că momentan nu-mi pasă.Încă mă gândesc la ziua de azi, cum şi unde să o petrec.

Până una alta, priviţi si voi, adică nu mai priviţi că nu găsesc ceea ce voiam să vă arăt:”>

 

SCHIMB DE CĂRŢI!

După ce că eu nu am dat pe la şcoală în ultima săptămană, am şi hotărat să iau vacanţă mai devreme, poate mă obişnuiesc să scriu cu diacritice:”>
Aşa că drept urmare vă mai anunţ că Duminică, la orele 15:00 în Cheers Pub din Focşani va avea loc o altă ediţie Schimb de Cărţi unde sunteţi aşteptaţi cu toţii la o mică barfă.
Ca de obicei, ştim cine va fi prezent şi ce subiecte vom dezbate.Aşadar, see you there!!!

 

“O leapşă”

Dacă aş fi o maşinş, aş fi:volkswagen passat-dacă aşa se scrie, asta pentru că mereu mi-a plăcut

Dacă aş fi o haina, as fi:o vestă
Dacă aş fi o pereche de papuci aş fi:nişte sandale, stil romanic

Dacă aş fi o floare aş fi lalea neagră

Dacă aş fi un fruct aş fi: o portocală

Dacă aş fi un creator de moda aş fi:-

Dacă aş fi în topul miliardarilor lumii aş fi:un scriitor

Dacă aş fi un parfum aş fi:Little black dress

Dacă aş fi o carte aş fi: Întoarcerea din Rai-Eliade

Dacă aş fi un personaj controversat din istorie aş fi: Abrahan Lincoln

Dacş aş fi un tablou aş fi: Moara veche-Van Gogh

Dacş aş fi vedeta pentru o zi aş fi: Bill Gates

Dacă aş alege un job aş fi: aventurier, călător

Dacă aş alege o melodie,aş fi: Apocalytpica-Epilogue(Relief)

Dacă aş vrea sa fiu un site, aş fi: FMlife

Dacă aş fi oricine aş vrea eu să fiu, aş fi: profesoara mea de religie

 

E-mail cu ajutor la copiat

Tocmai m-am trezit şi  prima dată, am sărit să-mi verific căsuţa cu scrisorele online.Aşa că am găsit un mesaj plin de altruism, care mă invită să cumpăr :

Şi cum am putea noi să ne plangem că nu găsim ajutor … şi tocmai cand se apropie BAC-ul…