Crema de maini

Mergea in stilul lui sacadat,idiot ,unic.Scapa privirea in pamant mai mereu si nu stia cum sa reactioneze daca il intrebai ceva.Pai sa fi trecut vreodata prin fata lui si sa nu ma fi salutat?!-Asta niciodata.Ma simteam oarecum bine,ca pe langa viata lui ma gaseam si eu ,intr-un punct mai mult sau mai putin perpendicular.
-Ce ai ?! il intreb eu …ca deobicei
- Nu mai pot de bine.Sunt intr-o euforie maxima.
-Deci?!
-Ba lasa -ma!
-Ok.Pa!Sa nu ma mai cauti,imi pare rau ca m-a ingrijorat starea ta

Nu stiu daca a mai zis ceva dupa asta.Insa stiu sigur ca nu l-am mai vazut multa vreme la scoala.Poate ca incercam sa neg faptul ca ma atrage stilul lui,dar nu puteam sa sufar arominia in care ma gaseam eu de fiecare data cand ne intalneam.
Si uite ca nu stiu(chiar nu stiu) cum se face,ca am dat cap in cap pe strada.Eu cu o fata lungita de suparare,el la fel.
Am evitat,si am luat-o inainte…
-Ioana!
-Nu cred ca vrei sa te mai deranjez.Fa-te ca nu ma vezi
-Ioana!!! -striga el mai puternic decat prima data
-Nu!
- Ioana, trebuie sa-ti spun ceva care tine de noi…
-Noi nu exista!Ti se pare ca tie ca e ceva intre noi??Eu de-al naibii mi-as dori sa vad asta,dar se pare ca am orbit dupa al doilea razboi monidal.
-Lasa ironia…e ceva mai imortant decat luptele tale
-Cum ar fi?
……………………………………………………………………………………………………………………………………….