martie 2009


  Mi-am amintit azi, ceea ce voiam sa fac de vreo cateva luni : sa pun pe blog urmatoarele clipuri adresate minunatei noastre tari:

 

 

 

 

 

 

  

    Chiar recomand sa dati play pe fiecare din ele pentru ca sunt intr-adevar cele mai adevarate clipuri.Mai adevarate decat clipurile Rihannei!

    De aceasta data am fost mai putini si eu credeam ca vom fi mult mai multi.Cu toate astea, s-a povestit si s-a ras foarte mult.Eu am luat Jane Eyre de Charlotte Bronte caci am de gand sa fug un pic de lumea de zi cu zi.

    A fost placut si ne-am simtit bine.In curand revin si cu poze!

  Duminca, 15.3. 2009 in Cheers Pub sunteti invitati la o alta editie de schimb de carti.Ca deobicei la orele 15:00 si cu pofta de taclale.Sper sa ne vedem acolo!

  • Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca, atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator. – Gabriel Garcia Marquez
  •  

          Ma gandesc acum, oare cate persoane nepotrivite trebuie sa intalnim pana sa apreciem o singura fiinta.Cate intrebari trebuie sa punem pentru a sti daca trebuie sau nu sa ne recunoastem sentimentele.Si imi vine involuntar in minte, o fraza pe care nu o pot reproduce si am sa subliniez doar ideea : sa ne gandim de 97497438643 ori inainte sa luam o decizie.

         Nu pot sa ma imaginez la faza aceea in care voi spune “Sunt pregatita sa lupt”, sau poate deja am spus-o prin fapte.Sau poate am acum curajul sa aberez frumos.Si cui nu-i place ca la aceasta ora sa asculte cateva melodii relaxante si sa priveasca spre un viitor imaginar in care pana si detaliile  se asorteaza cu sentimentele fericite.

        Oare de ce toti visam la o viata perfecta?De ce nu acceptam si necazurile drept salvari ale starilor de euforie.Asta pentru ca prea multa fericire ne face sa uitam si de noi, si nu ca un lucru rau.Ci ca un medicament pe post de somnifer; ce-ti da puterea sa te vezi oricine.

       Nu stiu de ce acum 2 secunde am hotarat sa dau tag cu “dragoste”.Probabil este un post care presupune niste idei subintelese.Or sunt sigura ca fiecare omulet care va citi acest articol se va gandi ca subsemnata trebuie sa ia niste decizii si hotarste ca nebuna sa le afiseze pe acest blog amarat.

      Eh imi pare rau sa anunt ca o duc foarte bine si ca nu sufar dupa nimic.Dupa o noapte amarata, consider ca merit una mai buna si m-am pus pe citit (inevitabil) citate celebre.Asa am ajuns si la cele de dragoste, pe care le evit cel mai des caci nu ma regasesc in niciunul, insa in aceasta seara mi-am lua “inima in dinti” si am inceput sa le comentez cat de prost am putut.

      Asa ca, noapte buna dragi omuleti!

        Salutari si de aceasta data!Am hotarat sa scriu un post dragut despre aceasta zi in care noi, muierile suntem preaslavite de catre ei, barbatii.Am gasit pe un site pentru mamici iubitoare si obsedate de internet acest articol :

      

     http://www.copilul.ro/a_175_3157_Traditia_martisorului.html

      Asta, ca sa se vada ca admir obiceiurile romanesti, lucru pentru care m-am hotarat sa port si eu in acest an, snuruletul la manuta, ca sa se observe ca sunt iubita intr-adevar.

                                                                        ***

      Am ajuns azi din motive necunoscute cu o mica intarziere la scoala si prin urmare am fost asaltata de scumpii mei colegi ca sa ma pupe si sa-mi zica “La multi ani Ioana!”.Bineinteles ca m-am dus cu o mana de martisoare spre casa, urmand sa le adaog cu multa credinta la locul lor de veci.Adica intr-o sacosica unde le-am adunat pe toate.

       Nu stiu daca traiesc cu adevarat acest obicei stravechi.Insa ma bucur ca peste ani, ma mai uit printre ele si imi amintesc cu drag de persoanele ce mi le-au daruit-sunt mici amintiri ce aduc cu ele o nostalgie timpurie.Normal, asta inseamna sa-ti amintesti de colegii tai sau de persoanele la care ai tinut.

      Poate acest mic obicei de a le scoate din sacosica si sa ma uit printre ele imi dezvaluie o mica sensibilitate.Dar sa fim sinceri, oricat de duri am vrea sa parem, oricat de indiferenti, nu se poate sa nu fie macar un singur lucru care sa ne aminteasca de momente speciale din viata noastra.

     Se aproprie vertiginos si 8 Marite, o alta zi  in care profesoarele noastre se vor umple de flori si cadouri.Chiar ma gandeam astazi daca merita sa dai bani pe ceva ca sa faci impresie buna.Well, pentru o simpla impresie eu nu scot banii din buzunar.Mereu am dus ceva daca am simtit nevoia sa daruiesc.Sa fac pe cineva sa zambeasca.

      Si acum vine curiozitatea : Dragutii baietii de toate varstele, frumos aranjati si cu flori in mana, pe cine vor sa faca sa zambeasca? :) )

     Orice ar fi, primavara a dat peste noi.De acum, nu mai are nimeni nicio scuza ca sa fie suparat sau sa se considere neindreptatit de viata…

      Va las de aceasta data cu o melodie optimista: The smiths-there is a light that never goes out

     http://www.youtube.com/watch?v=INgXzChwipY

             Am mers ieri cu microbuzul jumatate de oras intr-o aglomeratie egala cu o nesimtire crunta.M-am urcat in mijlocul de transport cand era destul de liber la stat in picioare.Eh pana la urmatoara statie oamenii deja ajungeau sa se impinga unul in altul doar ca sa mearga cu acel micrbuz ce purta nr.10.Am ajuns sa ne grabim atat de tare incat sa preferam sa ne calcam in picioare?-Asta pentru ca, langa mine era o femeie care desi avea o gramada de spatiu in fata tinea neaparat sa ma inghesuiasca.Astfel, pana am ajuns la ultima statie, mi-a amortit mana incercand sa ma tin de spatarul unui scaun.Atata nesimtire nu cred ca mai vreau sa vad.Sa fie absolut plina masina si tu sa vrei sa tot intri ca si cand s-ar lungi automobilul ca sa fie loc pentru tot orasul…

         Un alt exemplu al incapacitatii  de a gandi logic sunt urmele de saliva de pe strada.Oare chiar nu ne-am saturat sa calcam in mucozitatile altora?

         Oriunde te duci, pe orice poteca de margine de oras, te trezesti ca trebuie sa eviti focarul de infectie din fata ta.

        Ori de ce nu, cojile de seminte din fata blocului in fata carora te opresti si te intrebi : Cate pungi de seminte au mancat oamenii astia?!

       Nu mai are rost sa ma revolt impotriva nesimtirii din trafic, a celor care trec pe rosu fara nicio jena dar se supara cand sunt la volan si altii le sar in fata.

       Suntem nervosi atunci cand vedem acte de acest gen, insa ni se leaga fularul la ochi cand noi suntem faptasii.Ne prefacem indiferenti sub pretextul: Trebuie sa supravietuiesc! Dar avem curajul sa ne spunem cuvantul cand vedem si pe altii ca si noi.Ce pot sa spun:Bravo romane!

        Am citit aseara cateva articole legate de nedreptatile ce le sufera rromii din Italia.Nu este intr-adevar corect sa fim toti pusi in aceeasi oala.De mentionat este ca rromii care  muncesc acolo au plecat ca si romanii pentru un trai mai bun, punand in aplicatie aceeasi metoda de a-si imbunatati viata.Mi se pare intr-o oarecare masura, normal ca italienii sa fie speriati de tot ce inseamna Romania.Cand te gandesti la un rrom spui Romania.Asa ajungem sa fim toti o comunitate de oameni pacatosi.

      Cea mai corecta metoda de a evita toate aceste penalitati comise mi se pare pedepsirea lor corespunzatoare si expulzarea raufacatorilor din Italia.Sa se intoarca toti aici daca simt ca se moare de foame.

      Propun drept incheiere:Buricul Pamantului-Ce tara frumoasa avem

       http://www.youtube.com/watch?v=YwKm3tVOYoo

     

     

    Din nou:Hai Romania!Hai Steaua!