22 minutes!

Deci au mai trecut câteva zile şi eu m-am uitat la:

A beautiful mind -e un film bun, poate alocuri plictisitor dar merită văzut.
The pianist- dureaza cam mult şi ai impresia că protagonistul trebuie să moară în orice clipă, cu toate astea are un sfârşit surprinzător(cât am stat să-mi amintesc acest cuvânt!)
The butterfly effect 2-nu mi-a plăcut, mult prea simplu faţă de ceea ce speram să văd.
Love in the time of cholera- se asociaza perfect cu stilul lui Marquez, ai aceeasi stare pe care o trăieşti când citeşti orice carte de el.Cât despre film, e de-a dreptul plictisitor, povestit cu o nuanţă de eleganţă,  şi pot spune că a fost şi amuzant.
My best friend’s girl-amuzant si perspicace, cu toate că nu merită un final atât de simplu după ce mă ţine  în suspans jumătate din film.
Lolita (1996)-am citit cartea anul trecut şi nu m- a dezgustat deloc, spre deosebire de acei oameni şocaţi, care au fost mai ales marcaţi de experienţa tinerei fetiţe.Dominique Swain joacă perfect, la fel şi Jeremy Irons.În schimb, filmul este lungit prea mult şi îţi dă senzaţia că între ei nu se întâmplă nimic.

Urmează să văd şi din filmele propuse de voi.Aştept să-mi spuneţi cum cum vi s-au părut filmele de mai sus, dacă le-aţi văzut.O seară buna!:)

-ACEASTA ESTE O POVESTE PERSONALĂ-

Se pare că zilele cu soare au dispărut.Sunt doar cele cu prea mult soare.
Zile care ştiu că te obosesc şi mai tare te dogoresc.
Vreme care te înşală fără milă:îţi spune că va fi bine, dar te prinde ploaia.
Iar eu mă uit senin la lume.
Ei se uită încruntaţi, pentru că am săvârşit o crimă observându-le mersul grăbit.
Mă jigneşte atitudinea de om genial.Mi-ar plăcea să fiu mai prost decât îmi permite             natura.
Să mă trezesc într-un vis de hippiot, pe o plajă curată, fără alcoolici şi fum de ţigară.
Să cânte cu mine doar marea care-i plăcea lui Paler.
Să simt si eu cum valurile se izbesc de stânci şi să-mi dau seama că e furioasă marea.
Să  nu mai am zile proaste ca astea.
Aş vrea să fiu in stare să mai scriu ceva, chiar dacă nu-mi vine să vă spun nimic.
Cred că dacă aş avea banii necesari supravieţuirii, acum aş pleca în lume.
Dar nici măcar spre unde voi porni n-am idee.
Acum aş vrea să nu mă întrebe nimeni de ce am starea asta “tipică vârstei”, pentru că nu e tipică vârstei, ci numai tipică minţii voastre de nedezvoltaţi mintal.Nu există “tipic vârstei”.-Pe Bacovia de ce nu l-a întrebat nimeni dacă era “fucked up”?!Pentru că avea 75 de ani când a murit sau pentru că reprezenta fenomenul de simbolism?!Nu există tipic vârstei decât la cei care nu au ce face cu viaţa lor.
Îmi permit să nu mă calmez, am chef de ceartă.

Ce mă-sa?!

Deci îmi este atât de SILĂ, încât nu-mi vine să mă ridic de pe scaun.Probabil am făcut deja un efort prea mare ridicându-mă din pat şi alegând să dau o raită prin oraş.Am intrat într-o librărie şi am vazut două “discuri” cu poezii de Cărtărescu:normal, eu nu aveam bani la mine şi am ieşit dezamăgită.
Unul din următoarele lucruri de om ocupat va fi scoaterea aparatului meu dentar.Mai este foarte puţin până pe 2 iulie când o să pot plânge după el, pentru că m-am obişnuit să nu pot râde cu gura până la urechi, pentru că nimeni nu o să-şi mai aminteasca ’să bage ochii’  în gura mea când vorbesc.
Nu voi mai avea poze cretine, cu botul meu proeminent, determinat de inoxul vizibil, nu va mai trebui să mă spăl cu periuţe speciale şi să stau jumătate de oră ca să ma curăţ în întregime.Deci va fi o despărţire dureroasă, care mă va face să scap de un plus la aspectul meu deteriorat.
O altă treabă smecheră este plecarea mea la Târgu Neamţ, să mă uit la Băse care vine la Cetate.-E vorba de zilele cetăţii Târgu Neamţ , unde nu am mai fost de anul trecut.În fine, îmi este atât de dor de străzile alea prăfuite de timp, şi de oamenii ăia care se uită la tine pentru că nu te cunosc, de parcul lui Creangă, de casa memorială a Veronicăi Micle….de cetate, de pădurile prin care mă duceam cu cea mai mare plăcere…şi de multe altele.
În continuare vă arăt o poză cu fericirea din mine pe la vreo 4 anişori, alergând prin pădurile oraşului pe care l-am menţionat mai sus:

Nu e prea clară că am făcut-o cu web-ul:D

După Târgu Neamţ  am înţeles că voi ajunge la Iaşi şi dacă aşa va fi, prima destinaţie o reprezintă anticariatele.O să fie cu siguranţă o experienţa cu ghiozdan în spate…
Urmează şi marea, unde sper să prind nişte muzică folk deoarece anul trecut am reuşit să văd Phoenix iar anul acesta vreau să mă simt din nou bine.Ah, am uitat si de White Horse-face parte din programul meu de vizite.
Şi prin urmare am ajuns la artmania, mai ales la Sibiu.Nu ştiu daca v-am spus că voi sta 6 zile acolo ca să am timp să cunosc tot ce e de cunoscut.
Luna august va fi liberă din toate punctele de vedere.Poate organizăm vreun FREE HUGS….la care să se prezinte lumea.
Nah, acum aţi înţeles că eu chiar sunt un om ocupat?!Păi câţi mai călătoresc ca mine?!:D

29 august 1958-25 iunie 2009

Sincer, nici nu mă gândeam azi dimineaţă la ce să scriu, întâmplător hotărâsem să vă reamintesc de faimosul Michael Joseph Jackson dar am dat peste moartea lui, în loc de vreun articol mai fericit.
Personal îmi vine să plâng pentru că nu am să uit niciodată cum stateam in faţa televizorului când cânta legenda muzicii pop, şi o mai chemam şi pe bunica să-mi împart fericirea cu ea.

EVZ.ro scrie:

Jackson a suferit un atac cardiac la reşedinţa sa din cartierul Holmby Hills din Los Angeles. Ştirea a traversat extrem de repede internetul. Publicaţiile Daily Mail şi Los Angeles Times deschid deja ediţiile electronice cu această informaţie. Potrivit LA Times, medicii au pronunţat decesul după ce Jackson a fost transportat la centrul medical Ronald Reagan UCLA în comă, după un atac de cord. Aceeaşi sursă relatează că paramedicii au fost chemaţi la reşedinţa lui Michael Jackson la ora locală 12:26. În momentul în care au ajuns la faţa locului, cântăreţul nu mai respira.

Nici nu ştiu cum să mă mai exprim, ce să mai zic despre el….aşa că tot ce-mi vine în minte acum:

S-a născut la 29 august 1958 în Gary, Indiana, fiind al 7-lea membru al familiei Jackson.Se cunosc abuzurile tatălui său asupra fizicului si psihicului lui Michael, ceea ce nu avea să uite niciodată, ba chiar am înţeles că din cauza tatălui său şi-a schimbat înfăţişarea atât de radical.
Talentul legendei de muzica pop s-a remarcat încă de când acesta avea 5 ani, urmând ca apoi să cânte într-o trupă numita The Falcons.La 7 ani intră în trupa The Jakson 5,  alături de fraţii săi, cunoscând un succes măreţ.

Personal, Michael Jackson este cunoscut in special pentru albumele: „Off the Wall” (1979), „Thriller” (1982), „Bad” (1987), „Dangerous” (1991 ) şi „HIStory” (1995), pentru clipurile sale inconfundabile şî mai ales pentru talentul lui de a dansa ca nimeni altul.

Nu cred ca mai am chef de scris, ramane doar să-i spun că o să ne lipsească…cel puţin celor care au ignorant toate acuzaţiile aduse lui pe timpul vietii.

Este destul de devreme pentru o zi de vacanţă dar eu pierd vremea încercând să mă hotărăsc cu ce să mă îndeletnicesc astăzi, când cerul e întunecat într-o parte şi cu soare într-o parte…şi plouă.După ziua de ieri, când am petrecut cititind, mă gândesc că nu ar fi o idee rea să fac asta şi în această zi.

Am mai văzut câteva filme, de care ştiu că nu v-am mai spus cum au fost aşă că încep acum:

Into the wild- grozav film, din partea mea nota 10.

The secret life of bees- filmul nu este la fel de interesant, cartea este mai bună
P.S I love you-plictisitor de tot la început, devine interesant pe la sfârşit
The notebook-emoţionant, emoţionant, dar îi lispeşte logica la un moment dat
Pride & Prejudice -merită văzut, chiar şi de ăia care se cred foarte “jmecheri”
Sense and Sensibility-seamană cu toate filmele(şi cărţile) scrise de Jane Austen dar e frumos
Emma-altă creaţie după Jane Austen, diferit de celelalte

Am revăzut :Road to perdition, White Oleander si Half Light.
Acum vin eu cu rugămintea  să-mi mai spuneţi câteva filme bune sau impresiile voastre despre cele pe care le-am înşirat mai sus:D

Ca să intru direct în subiect,  vreau să spun  că acum este  imposibil să mai poţi spune nu, fară ţi se adreseze o figură strâmbă sau nişte comentarii stupide.

Dacă ţi se cere un lucru propriu, gen: “mi-l dai mie?” este urât din partea ta să spui nu.Şi aici, eu îmi permit să adaog şi situaţiile când e vorba de mâncare.Înţeleg că este vorba de poftă, dar dacă nu ţi se oferă, nu cere!
Caz propriu sau nu, detest oamenii care bagă mâna în punga ta şi nici nu îţi spun mulţumesc ca  şi când ar fi perfect normal să facă ceea ce fac.
Sunt cazuri la magazin când vin nu ştiu ce “băbuţe drăguţe”  şi te roagă sub un pretext banal, să le laşi locul pentru că tu eşti tânăr  şi îţi permiţi.Ok, şi care ar fi problema dacă eu aş spune nu?!Şi asta fară să încalc nicio regulă a celor 7 ani de acasa ci doar să refuz frumos pentru că eu nu am stat la coadă gândindu-mă că vine x şi trebuie să-i cedez locul.
Aşa se întâmplă în orice instituţie.Tu le eşti supus şi nu ai voie şă refuzi chiar şi atunci când efectiv nu poţi accepta.Şi ce impresie faci dacă nu eşti “gentilom”!.Ajungi să auzi despre tine până şi în Jurnalul Naţional, cu puţin succes să ai şi o pagină specială: Cum sunt românii necivilizaţi.
Am ajuns să scriu despre “puterea” de a spune nu datorită nedreptăţilor ce se înfaptuiesc atunci când te simţi obligat să faci ceva numai ca să dai dovadă de bun simţ.Însă…nu am uitat oare, cum să refuzăm cu bun simţ?!Să spunem nu când nu vrem să facem ceva sau nu ne convine, să ne revoltăm fără să părem nebuni si din era preistorică…
Well, eu mi-am reamenajat pachetul de cuvinte pe care pot să -l folosesc oricand îmi vine mie, bineînţeles cu respectul cuvenit faţă de cel din faţa mea dar nu înainte să mă gândesc cine sunt şi ce aş vrea sa fac.

Aştept şi alte cazuri pe care le-aţi întâlnit!:)

M-am trezit as-noapte de la tunete şî de la sunetul unor maşinării care păreau că sudează.Cert este că am stat câtva timp să-mi imaginez de ce ar vrea cineva să sudeze în mijlocul nopţii şi de ce pe ploaie?!Dar mă rog, imaginaţia mea bogată mă ducea cu gândul la o şcenă din filmul War of the worlds şi mă aşteptam ca în orice moment să ma atace cine stie ce chestie.Dar asta nu conteaza, am adormit imediat şi am visat că mergeam cu trenul spre nu ştiu unde însă mă simţeam foarte bine, chiar fericită că nu aveam destinaţie.Acest vis nu mi s-a părut deloc dubios, exceptându-le pe celelalte care sunt demne de milă.
Uneori chiar mă simt bine când plec de nebună şi nici măcar nu am idee unde mă duc.E vorba de libertatea aceea pe care nu o impune legea şi nici propria conştiinţă ci gândul nostru, puterea de a decide pe moment.
Între timp, am găsit pe net filmul după cartea citită de mine acum ceva timp, şi anume :  The secret life of bees şi tocmai mă rog de torrent să mearga mai repede dar în acest hal e clar că îl voi vedea după ce se opreşte ploaia.
Interesantă zi, nu? Să văd, poate îmi luminează ziua vreun ghiveci în cap, să nu mă mai simt atât de plictisită.

În zilele noastre nu mai e la carte să fii prietenos.Mai nou se cere ţinută indiferentă, cât mai sobră si omniscientă.
Dacă eşti pe stradă este obligatoriu să-i priveşti pe toţi de sus, să te faci că nu-ţi pasă sau să faci un gest de dezgust ca şi când ai vedea un wc plin de ‘îngrăsământ natural’.
Dacă eşti într-un grup de persoane, trebuie să te izolezi ca să vadă toţi cât de plictisit eşti tu, geniule, de discuţiile ordinare dintre nişte oameni banali.
Dacă eşti la şcoală, in spatele curţii, este obligatoriu să dai lecţii de fumat sau să stai mai departe de începatori.
Dacă eşti vânzator într-un magazin, trebuie să te comporţi cu un client ca şi când i-ai face tu un bine că îi dai painea de pe al 2-lea raft.
Dacă eşti şofer de microbuz, autobuz, taxi este neaparata nevoie sa te revolţi dacă nu ai primit banii ficşi.
Dacă eşti chelner/iţă nu se poate să nu îi răspunzi în silă celui care îţi face vânzare.
Dacă esti ‘rocăr’ trebuie să-ţi cauţi caţiva “wanna be/poseri/pokemoni” de care să te iei  şi să-ţi arăţi măreţia.
Dacă eşti skater NU trebuie să bagi lumea în seama decât când ai chef.
Dacă eşti un om cult nu trebuie să saluţi pe cine cunoşti, ca deh, tu saluţi numai oamenii inteligenţi.
Dacă ocupi o funcţie înaltă într-o instituţie nu ai voie să asculţi şi de alţii pentru că nu se cuvine.

Aşadar, m-am hotărât să nu vă mai bag in seamă pentru că eu sunt mai bună decat toţi.Na!:))

Băi, se face că de 2 ani, de când ascult last.fm cu o plăcere maximă sau mai bine zis, de când ascultam radio (pentru că acum nu-mi permit să devin un SUBSCRIBER sexy), am ajuns să-mi verific pagina -> DeMancat din 5 in 5 minute.Niciodată nu mi s-a părut că am exagerat cu astfel de spaţii dar acum a început să mă enerveze cumplit dacă face sau nu scrobling(ce fel sună), să verific dacă mi-a lăsat x un comentariu, să vad la ce event se duce Ghiţă, Gicu şi nea’ Ion.Aşa că drept răzbunare pe bietul site,  am hotărât în parteneriat cu mine, să intru doar o singură dată pe zi şi nu nouă sute de ori.Sper doar să ma ţin de cuvânt că în ultima vreme mă mint cam mult şi mă dezamăgesc cam mult.
De multe ori mă întreb, şi asta mă prinde mereu cănd sunt într-un grup mare de oameni, dacă am sau nu o problemă MAJORĂ în legătură cu marea concurenţă dintre mine şi eu.Asta pentru că mă trezesc brusc dintr-o stare de levitaţie şi exclamatia: ‘Bă Ioana, ce naiba faci, fii prezentă!”, mă înţeapă din toate direcţiile.Şi cum cu siguranţă nimeni nu a înţeles (voi ştiţi ce greu e să scrii cu diacritice?şi ştiţî ca aş vrea sa merg marţi la piscina, pentru că e gratis?) ce am vrut eu să spun până acum, revin ca să dezvolt.
Tuturor ni se întâmplă la un moment dat, să ne dezamăgim şi înainte de orice decizie să stăm mai mult pe gânduri.Ei bine, de când eu mi-am dat seama că mă doare mai tare când observ singură cât de proastă sunt uneori  şi mai puţin când îmi spun alţii, mă şi doare mai tare să suport faptul că nu sunt în stare de multe lucruri de care aş vrea să fiu capabilă.
Aşa a început şi problema mea cu last.fm.Intru dimineaţa, intru la prânz, intru seara, intru noaptea…chiar mi s-a acrit de tot de mica mea dependenţă de a tasta www.last.fm în loc de orice altceva.Dar asta nu a fost tot, imediat după ce am realizat cât de fraieră pot fi, mi-am spus clar că e gata:ori şterg contul…ori mă las de verificat atât de des.Însă normal că nu s-a putut şi tocmai de asta mă grăbesc să mă ţin de cuvânt de această.

Tocmai mi-am amintit de recitalul băieţilor de la Luna Amară de la Top T şi m-am trezit că o să-i vad şi la Sibiu, tot în cadrul promovării albumului Don’t let your dreams fall asleep-care mie îmi place deşi alţii se plâng că nu mai e ce a fost etc.Băi fraţilor, nu a murit Luna Amară, au timp să scoata şi 5 albume death, let’s be serious!

Cam asta a fost pe azi.Dacă îmi mai vine vreo idee care va revoluţiona lumea, o şa am grija să o postez pe blog ca  să fiu plagiată.O zi bună!

Mergeam acum câteva zile pe stradă cu sora mea, proaspăt întoarse de la bibliotecă, îndreptându-ne spre casă.Am traversat strada spre Unique pe lângă un taxi oprit deja la trecerea de pietoni, care era destul de aproape de noi,  insa era pe loc.Abia trecusem de el, când îl aud ţipând cu neruşinare la mine:

“-Frumos vă creşteţi copilul, doamnă!Aşa trebuie să înveţe să treacă strada!

-Vai, dar vă mulţumesc pentru grija dumneavoastră!” i-am replicat destul de nervoasă pentru comentariul lui fără niciun drept.

Cel mai mult mă stresează persoanele astea care se trezesc să-ţi dea sfaturi ca şi când tu nu ai şti pe ce lume trăieşti, şi care pe lângă asta, o mai fac şi cu gura mare, ca să se întoarcă toată lumea de pe stradă la tine şi să-ţi arunce o privire jalnică, precum “vai de capu’ tău, cine te-a pus să faci copii”.

Din gama evenimentelor din viaţa Ioanei se poate adăoga faptul că azi îmi iau biletul la artmania, deşi sunt încă dezamăgită că după toate eforturile depuse nu s-au îndurat să-mi aducă Draconian.Aşadar, înainte să continui acest post, am dat o mică tură pe site-ul oficial şi cu siguranţă voi merge numai în prima zi şi la Luna Amară.
În caz de vreţi să ştiţi unde va sta bloggeriţa de mine, eu vă pot spune cu mare drag că nu ştiu şi că momentan nu-mi pasă.Încă mă gândesc la ziua de azi, cum şi unde să o petrec.

Până una alta, priviţi si voi, adică nu mai priviţi că nu găsesc ceea ce voiam să vă arăt:”>

După ce că eu nu am dat pe la şcoală în ultima săptămană, am şi hotărat să iau vacanţă mai devreme, poate mă obişnuiesc să scriu cu diacritice:”>
Aşa că drept urmare vă mai anunţ că Duminică, la orele 15:00 în Cheers Pub din Focşani va avea loc o altă ediţie Schimb de Cărţi unde sunteţi aşteptaţi cu toţii la o mică barfă.
Ca de obicei, ştim cine va fi prezent şi ce subiecte vom dezbate.Aşadar, see you there!!!

Tocmai m-am trezit şi  prima dată, am sărit să-mi verific căsuţa cu scrisorele online.Aşa că am găsit un mesaj plin de altruism, care mă invită să cumpăr :

Şi cum am putea noi să ne plangem că nu găsim ajutor … şi tocmai cand se apropie BAC-ul…

care te fac să zambeşti aşa cum nu crezi că poţi.

Ca atunci cand te trezeşti supărat iar cand ieşi din casă soarele te transformă într-un om fericit.
Ca atunci cand te gandeşti cat de puţine ai de vorbit cu cineva dar obligat să stai la o discuţie, începi să realizezi cat de bine te simţi cu acea  persoană.
Ca atunci cand asculţi o melodie veche a cărui nume nu-l ştiai sau nu ţi-l aminteai.
Ca atunci cand eşti pe stradă iar oamenii îţi spun “Sănătate!” dacă strănuţi.
Ca atunci cand  în loc de o privire care te înjură, primeşti un zambet.
Ca atunci cand dimineaţa  începe cu o îmbraţişare sau măcar cu un sentiment care să reflecte apreciere.
Ca atunci cand îţi curge nasul, primeşti un şerveţel.
Ca atunci cand eşti grăbit şi oamenii te lasă în faţa lor.
Ca atunci cand ţi-e foame şi alţii îşi împart bunătăţile cu tine.
Ca atunci cand aştepţi cu mari emoţii un eveniment.

Ca atunci cand eşti un om fericit fără motiv!

       Se intampla ca in ultima vreme sa am destule drumuri pe langa liceul Agricol din Focsani si sa trec prin gangul care desparte liceul Cuza de cel mentionat mai sus, ca sa zic asa.Ei bine, la orice ora a zilei dependentii de nicotina se aduna intr-un grupulet micut, micut si se pun pe savurat.Ceea ce mereu ma mira este faptul ca unele fete stau mai departe de liceu ca si cand acolo nu le-ar putea vedea nimeni.Ori unele se duc la 99999 de km ca sa para venite de pe alte lumi.
     Insa pana sa ajung sa observ toate acestea, dau de copilasii de la Cuza care mereu par foarte familiarizati cu locul si nu se mai sfiesc.Stiti, se vede ca ei sunt cuzisti perfectionisti!:> Tocmai ca urmare a acestui fapt, ei au gasit mai multe locuri unde sa se simta bine, dar din motive ce nu tin numai de mine, nu-mi permit sa le divulg secretele.
     Cel mai frumos este atunci cand liceeni se inteleg foarte bine cu ferictii de la gimnaziu si se ajuta reciproc impartind brichete si tigari.Atunci imi dau seama ca trebuie sa fiu mandra de noua generatie.Macar sa ne ajutam sa murim mai repede, nu?:D 

   Si uite ca am gasit si eu o poza pe google cu noul pachet kent, spuneti voi daca nu e frumos de-ti vine  sa faci gesuturi de uminitate;;)

   [Poza gasita pe un blogul lovingvama si nu stiu cui ii apartie, deci nu am idee cui ar trebui sa-i insusesc poza]

Insa spuneti voi daca nu va vine sa fumati and vedeti tigara aia care seamana cu degetul mijlociu )