*Înainte de a începe acest articol, ţin să menţionez că pot deveni nervoasă datorită faptului că jumătate din prietenii mei se află la mare.

Ieri seara, pe când m-am hotărât să ies,  vremea era bună.Nu-i bai, că nu de vreme vreau să vorbesc, ci de faptul că multă lume era pe străzi din cauza asta….plus mămicile si copilaşii.Pardon, mămicile şi odraslele.
M-am dus împreună cu ‘ invitata’  mea (prima din ele) pe iarbă,  în parc.Nici nu ne-am aşezat bine, că auzim o mămică ţipând isteric, deja înnebunită:

-Andreiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii  nu te du în stradă că vine maşina, Andreiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Şi a început să alerge după el, iar copilul râdea ca şi când ar fi zis : “Hai mă, nu vezi că nu sar în faţă maşinii?!”
Iar asta nu e tot, imaginaţi-vă  alte două mămici, strigând după acelaşi copil, alergând şi ele la fel de panicate, încă puţin până să se ia de păr.

Probabil şcena asta a fost interpretată în multe feluri de ceilalţi norocoşi spectatori însă mie mi-au venit pe loc năzbâtiile surorii mele: de fiecare dată când îi zic să nu alerge spre stradă, mai tare se grăbeşte să-mi iasă din cuvinte.Aşa că îi spun dinainte să ştiu ce are ea de gând, că dacă va alerga e posibil să se rănească.Şi bietul copil nu se mai aruncă cu gâtul înainte.

Legătura dintre Daria (sora mea) şi sărăcuţul ‘Andrei’  este următoarea: Daria este la fel de zăpăcită şi nu-i place să asculte iar Andrei părea la fel, doar că mama lui…împreuna cu prietenele mamei lui, nu faceau decât să -l ademenească şi mai mult spre stradă.Mai ales că părea un joc de-a prinselea.

Acum, m-ar putea întreba oricine: ‘Păi şi ce avea să facă mama lui Andrei când l-a văzut fugind spre stradă,  spre maşini?”

-Cea mai bună metoda este aceea a atragerii atentiei, a vorbitului calm…şi nu panicat, care să inspire încredere.Iar în acel caz, l-aş fi strigat pe copil ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat ca să nu-i dau de înţeles că e ceva rău, iar după i-aş fi explicat situaţia.

*Spre fericirea voastră,  nu am avut nicio ciudă că tătă’ lumea îi în Vamă.

Aşa că…dragi mămici…cu calm şi încredere!